Acum 5 ani vegetarienii mi se pareau niste ciudati.
Nu prea intelegeam de ce fac asta, de ce se priveaza in mod voit de bunatatile vietii.
Veganii mi se pareau o specie extremista si indepartata. Ok, nu pui carne pe masa, insa nici branza, lapte, oua? Si traiesti doar cu garnitura si salata? Pe langa faptul ca mi se parea extreme de stupid, consideram ca e si foarte nesanatos. Doar era clar: unul din adevarurile pe care le stiu de cand eram copil, e ca am nevoie de carne ca sa traiesc. De lapte, ca sa fiu sanatoasa, si de oua.
Asadar, acum 5 ani vegetarienii mi se pareau niste ciudati. Acum 3 ani am devenit vegetariana.
As vrea sa spun ca m-am documentat profund, am luat in calcul impactul industriei carnii asupra mediului, si cu sufletul la animalele care trebuiau sa moara de fiecare data cand pun eu carne pe masa, am luat decizia de a deveni vegetariana.
Insa nu e asa.
Nu prea intelegeam de ce fac asta, de ce se priveaza in mod voit de bunatatile vietii.
Veganii mi se pareau o specie extremista si indepartata. Ok, nu pui carne pe masa, insa nici branza, lapte, oua? Si traiesti doar cu garnitura si salata? Pe langa faptul ca mi se parea extreme de stupid, consideram ca e si foarte nesanatos. Doar era clar: unul din adevarurile pe care le stiu de cand eram copil, e ca am nevoie de carne ca sa traiesc. De lapte, ca sa fiu sanatoasa, si de oua.
Asadar, acum 5 ani vegetarienii mi se pareau niste ciudati. Acum 3 ani am devenit vegetariana.
As vrea sa spun ca m-am documentat profund, am luat in calcul impactul industriei carnii asupra mediului, si cu sufletul la animalele care trebuiau sa moara de fiecare data cand pun eu carne pe masa, am luat decizia de a deveni vegetariana.
Insa nu e asa.
Pur si simplu, intr-o zi n-am mai putut sa mananc carne. Ma gandeam ca am mancat prea multa in ultima perioada si am nevoie de o pauza. Ca vreo saptamana o sa trec pe salate si apoi totul va reveni la normal. Au trecut cateva saptamani si eu inca nu reuseam sa mananc carne.
Am gatit de cateva ori pui, insa dupa o inghititura, reveneam cu mare drag la garnitura si la salata, in timp ce carnea ramanea in farfurie.
Imi era din ce in ce mai clara directia in care ma indrept.
Am inceput sa ma documentez.
Sa citesc carti, sa vad documentare, sa vorbesc cu oameni care stiu mai multe decat mine despre asta. Pe masura ce a trecut timpul, am inceput sa iau decizia si cu creierul. Si sa fiu din ce in ce mai incantata de asta.
Probabil ar fi de impact sa spun ca rezultatele au fost fabuloase. Sa-ti spun vreo poveste din aia ca am slabit 50 de kg, ca m-am vindecat de vreo boala serioasa, ca nivelul energiei mele e pana la cer. Nu am povesti din astea. Cum sunt tanara (am 28 de ani) si am facut sport toata viata, greutatea mea a fost mereu ok, aveam sanatate si energie si inainte.
Asadar, sa fiu vegetarian nu e un remediu pentru mine, e o alegere de viata. Luata intai de corpul meu si apoi de mintea mea.
Acum 3 ani si jumatate am devenit vegetariana, acum 1 an si jumatate am devenit vegana. Povestea e relativ similara. Am realizat ca nu mai mancasem oua de luni intregi. Ca nu am mai baut lapte. Singura decizie pe care am luat-o in mod voit a fost sa nu mai mananc branzeturi.
Am gatit de cateva ori pui, insa dupa o inghititura, reveneam cu mare drag la garnitura si la salata, in timp ce carnea ramanea in farfurie.
Imi era din ce in ce mai clara directia in care ma indrept.
Am inceput sa ma documentez.
Sa citesc carti, sa vad documentare, sa vorbesc cu oameni care stiu mai multe decat mine despre asta. Pe masura ce a trecut timpul, am inceput sa iau decizia si cu creierul. Si sa fiu din ce in ce mai incantata de asta.
Probabil ar fi de impact sa spun ca rezultatele au fost fabuloase. Sa-ti spun vreo poveste din aia ca am slabit 50 de kg, ca m-am vindecat de vreo boala serioasa, ca nivelul energiei mele e pana la cer. Nu am povesti din astea. Cum sunt tanara (am 28 de ani) si am facut sport toata viata, greutatea mea a fost mereu ok, aveam sanatate si energie si inainte.
Asadar, sa fiu vegetarian nu e un remediu pentru mine, e o alegere de viata. Luata intai de corpul meu si apoi de mintea mea.
Acum 3 ani si jumatate am devenit vegetariana, acum 1 an si jumatate am devenit vegana. Povestea e relativ similara. Am realizat ca nu mai mancasem oua de luni intregi. Ca nu am mai baut lapte. Singura decizie pe care am luat-o in mod voit a fost sa nu mai mananc branzeturi.
Dupa ce am citit Studiul China, de Dr. Colin Campbell, lucrurile mi-au fost clare si in directia lactatelor. E o carte atat de documentata, cu concluzii atat de simple si limpezi, incat pentru mine nu exista alta varianta.
Cum a fost drumul pana aici
Consider ca frustrarea este unul din cei mai puternici inamici ai celui care devine vegetarian. De aceea, a fost important sa nu ma frustrez. Au fost momente in care mi-a fost pofta de mici (in special cand eram cu prietenii pe la vreun gratar), sau de aripioare (de la KFC). Aveam in minte acel gust incredibil de mici, frumos condimentati, de aripioare crocante si picante. Mintea mea e complet sudjugata in acele momente. Si iata-ma, mancand mici. Iau o gura si simt… o chestie vascoasa si ciudata. O portie de aripioare… uleioase, cu o consistent si un gust naspa. Nu se potriveau deloc; imaginea din capul meu, cu gustul si senzatia pe care le-am trait.
De aceea, sunt convinsa ca unele din cele mai importante moment de pe drumul meu, au fost acelea in care am mancat carne. Nu s-a intamplat de multe ori; cam de 4-5 ori intr-un an. Insa de fiecare data impactul a fost mare.
Acum nu mai am pofte din astea. Si sunt relaxata si in directia poftelor viitoare, daca vor mai fi.
Din cand in cand mai mananc cate o pizza vegetariana, care are mozzarella. Sau paste cu parmezan, in oras. Insa se intampla rar. Observ cu bucurie ca nu-mi mai place sa mananc in oras. Ce gatesc acasa este mult mai bun. Asta probabil si pentru ca, in Romania, vegetarienii inca nu au multe variante de mancat in oras (si traiesc in Bucuresti).
Cum arata lumea mea
E abundenta. Pe masura ce “renuntam” la un produs animal, vedeam o multime de alte variante. Si imi apar in continuare. Nu am nici o senzatie de renuntare, de compromis, de extremism. Sunt inconjurata de bunataturi.
Am o prietena care e incantata cand ma vede mancand fructe. Le savurez intr-un mod diferit. E ca si cum papilele mele gustative se bucura de fiecare contact. Si eu ma bucur cu ele.
Am citit ca atunci cand devii vegetarian, se ascut simturile. Probabil ca asta o fi.
Simt ca a fi vegetarian e contributia mea umila la sanatatea planetei noastre. Impactul industriei carnii asupra ei e devastator (dar asta e subiectul altui post). Iubesc faptul ca nici un animal nu mai e ucis sau exploatat din cauza mea. Si am o mare certitudine ca nu voi avea vreo boala grava in decursul vietii (si sunt sase mari sa nu am nici un fel de boala- grava sau mai putin).
Stiu sigur ca a fi vegetarian e un pas esential in dezvoltarea mea pe toate planurile.
Si vreau sa te sustin si pe tine, daca asta e alegerea ta.
Prin www.1001vegetarieni.ro. Si personal, daca doresti. Site-ul asta face parte din contributia mea. Pe care o aduc cu mare drag.
Concluzia...
sa fiu vegana, e simplu si frumos. N-are nici o legatura cu ce credeam eu ca e, si e o parte esentiala din cine sunt.
later edit: 21 februarie 2014
Intre timp am decis sa renunt la un job in advertising care nu-mi mai spunea mare lucru si sa-mi tranform hobby-ul in job. Asadar, m-am intors la scoala, mi-am luat diploma de Terapeut Nutritionist si de un an si ceva practic cu drag meseria asta.
RSS Feed
