Sunt o ardeleanca in Bucuresti, IT-ista full time si artista in timpul liber, iubitoare de natura si vegetariana de mai bine de 2 ani. Doi ani debordand de energie, respirand sanatate, incredere si optimism prin toti porii. Doi ani de cand farfuria mea este mult mai colorata, biblioteca plina de carti despre mancare cruda si alimentatie sanatoasa, iar bucataria ticsita de super alimente, de care nici macar nu auzisem inainte. Cum am ajuns aici? Desi am fost preocupata inca din adolescenta de a manca sanatos (sau ce credeam eu la momentul respectiv ca inseamna sanatos) pentru a reusi sa imi pastrez greutatea, inceputul calatoriei in ale vegetarianismului si veganismului a avut loc in momentul in care am ajuns pentru prima data pe site-ul Oliviei Steer. |
0 Comments
Ma numesc Diana Sim, am 28 ani, sunt din Mures si locuiesc in Bucuresti.
De profesie sunt economist, am terminat ASE-ul, facultate si master. Iar acum ma ocup de partea financiara si operationala intr-o companie romaneasca de marketing. Drumul meu inspre a deveni vegetariana a fost unul natural, usor si frumos si a avut cateva etape. Am crescut in Ardeal, locul acela minunat unde se mananca bine, bun si…gras. Copil fiind nu concepeam o masa fara carne, iar surorii mele ii spuneam adeseori: mananca carnea prima data si apoi, daca mai poti, restul din farfurie. Cu toate acestea niciodata n-am putut pune mana pe carne cruda, oricat as fi vrut sa ajut prin bucatarie. Atingerea carnii curde ma ducea mereu cu gandul la ceva mort, la un cadavru, si imi intorcea stomacul pe dos. Ma numesc Sibel si am 36 de ani si o fetita Alexandra de 9 ani.
Locuiesc in Bucuresti si de 5 ani am o companie care importa si distribuie produse de ingrijire pentru fata si pentru make-up, organice, Organic Market. Ce m-a determinat sa renunt la carne? Cred ca totul a inceput in urma cu aproximativ 6 ani, cand am aflat cu durere in suflet ca sotul meu are cancer. Mai precis limfom Hodgkins. Da, poate ca este ciudat cand spun “am devenit vegetariana pentru sotul meu”, dar asa s-a intamplat. A fost un soc pentru toata familia, pentru ca noi consideram ca avem un stil de viata sanatos. Eram “carnivori’, iubitori de KFC si McDonald’s, consumatori de Coca Cola si cat mai multa macare gatita acasa. Dar nu fumam si nu consumam alcool. Acum, amintindu-mi toate aceste lucruri, nu pot sa nu ma intreb “Ce consideram noi ca este sanatos ?” la momentul respectiv. NIMIC. Asa ca am inceput lupta in tara cu chimioterapie, transplant, medicamente care mai de care mai ciudate si mai greu de obtinut. Am apelat pe la toti prietenii plecati in afara. Dar ne-au tinut in loc documentele care se obtin greu in tara. Dupa 2 ani boala a recidivat. Si am luat-o de la capat cu chimioterapie si radioterapie in Spania. Acum 5 ani vegetarienii mi se pareau niste ciudati.
Nu prea intelegeam de ce fac asta, de ce se priveaza in mod voit de bunatatile vietii. Veganii mi se pareau o specie extremista si indepartata. Ok, nu pui carne pe masa, insa nici branza, lapte, oua? Si traiesti doar cu garnitura si salata? Pe langa faptul ca mi se parea extreme de stupid, consideram ca e si foarte nesanatos. Doar era clar: unul din adevarurile pe care le stiu de cand eram copil, e ca am nevoie de carne ca sa traiesc. De lapte, ca sa fiu sanatoasa, si de oua. Asadar, acum 5 ani vegetarienii mi se pareau niste ciudati. Acum 3 ani am devenit vegetariana. As vrea sa spun ca m-am documentat profund, am luat in calcul impactul industriei carnii asupra mediului, si cu sufletul la animalele care trebuiau sa moara de fiecare data cand pun eu carne pe masa, am luat decizia de a deveni vegetariana. Insa nu e asa. |
Cum am devenit vegetarian
Aici gasesti povesti despre cum am devenit unii dintre noi vegetarieni. Scriem despre momentele grele si frumoase, despre rezultate si noul nostru mod de a trai. Archives
March 2015
Categories |