<![CDATA[Asociatia Vegetarienilor din Romania - Cum am devenit vegetarian]]>Thu, 03 Dec 2015 03:08:10 -0800Weebly<![CDATA[Cum am devenit vegetariana, de Nina Morariu]]>Fri, 06 Mar 2015 08:50:06 GMThttp://aociatiaveg.weebly.com/cum-am-devenit-vegetarian/cum-am-devenit-vegetariana-de-nina-morariu
Sunt o ardeleanca in Bucuresti, IT-ista full time si artista in timpul liber, iubitoare de natura si vegetariana de mai bine de 2 ani.
Doi ani debordand de energie, respirand sanatate, incredere si optimism prin toti porii. Doi ani de cand farfuria mea este mult mai colorata, biblioteca plina de carti despre mancare cruda si alimentatie sanatoasa, iar bucataria ticsita de super alimente, de care nici macar nu auzisem inainte.


Cum am ajuns aici?
Desi am fost preocupata inca din adolescenta de a manca sanatos (sau ce credeam eu la momentul respectiv ca inseamna sanatos) pentru a reusi sa imi pastrez greutatea, inceputul calatoriei in ale vegetarianismului si veganismului a avut loc in momentul in care am ajuns pentru prima data pe site-ul Oliviei Steer.


Am inceput sa citesc din curiozitate, putin uimita de initiativa ei de a deveni raw vegana si cam nedumerita de motivele care ar putea duce la o asemenea decizie. I-am descoperit ulterior pe Ligia Pop, Ovidiu Bojor si alti promotori ai acestui stil de alimentatie, care la momentul respectiv abia incepea sa fie cunoscut la noi in tara.
Am trecut ulterior la documentarea pe site-uri din afara Romaniei, am inceput sa citesc despre oameni care traiesc astfel de zeci de ani si despre modul senzational in care arata la varste inaintate (vezi Mimi Kirk).

Pentru inceput, am avut perioade in care alternam alimentatia vegetariana cu alimentatia carnivora.
Adevarul este ca nu am fost niciodata o consumatoare impatimita de carne, ci consumam carne, lapte, oua din obisnuinta, pentru ca asa am fost crescuta. Am descoperit insa ca in perioadele in care urmam o dieta preponderent vegetariana, senzatia de stomac plin si de somnolenta de dupa masa de pranz disparuse. In plus, eram plina de energie.
Cred ca asta a fost ceea ce m-a motivat in prima faza, faptul ca ma simteam extrem de usoara si energica (desi aveam aceeasi greutate ca si anterior).

Dupa cateva asemenea perioade de oscilare intre cele doua tipuri de alimentatie, am decis intr-o zi ca voi incerca sa renunt la carne o perioda mai indelungata.
Si deja au trecut mai bine de doi ani :)
Acum nu mai este vorba despre abtinere, ci despre un stil de viata. Sunt sigura ca nu ma voi mai intoarce la consumul de carne, cu atat mai mult cu cat in acest moment convingerile mele sunt mai bine inradacinate, convingeri care tin atat de efectul carnii si al lactatelor asupra organismuului uman (explicate foarte clar de catre dr. T. Collin Campbell in Studiul China), cat si de aspecte etice si de protectie a animalelor.

Renuntarea la lapte a venit imediat dupa ce am citit Studiul China. A fost destul de greu, avand in vedere ca inca din copilarie laptele a fost nelipsit din frigider si din alimentatia zilnica. Inca mai consum uneori oua, branzeturi si, mai rar, peste.


Traind intr-un mediu in care toti cei din jurul meu au o alimentatie omnivora, alegerea mea a parut la inceput cel putin ciudata si reactiile de genul “O sa mori de foame”, “Nu poti trai doar cu frunze”, “Dar laptele ce are?” sau “Organismul are nevoie de proteina animala” nu au incetat sa apara.
Insa cu timpul oamenii din jurul meu s-au obisnuit cu alegerea mea si am ajuns sa fiu oarecum rasfatata … cand merg in vizita la cei dragi, sunt asteptata cu tot felul de mancaruri vegetariene delicioase, gatite special pentru mine :)


Bazat pe experienta mea de pana acum, incerc sa imi ajut familia si prietenii cu sfaturi legate de o alimentatie sanatoasa. Insa stiu ca alegerea aceasta este o optiune personala si nu incerc sa le impun acest stil de viata.
Tocmai din acest motiv gatesc atat preparate vegetariene, cat si preparate cu carne uneori, fara a fi in niciun fel tentata sa gust din cea de-a doua categorie.
Imi amintesc ca am fost provocata la un moment dat de colegii de munca sa gust dintr-un piept de pui la gratar si senzatia a fost ca si cum as fi mancat carton, nu avea niciun gust, nu mi s-a parut nimic apetisant.


Insa atunci cand modul meu de viata ii inspira pe ceilalti, bucuria este enorma. Am primit intr-o dimineata un mesaj de la o prietena cu care nu mai vorbisem de ceva vreme, in care imi spunea: “Am 3 saptamani fara carne! Ma simt excelent!”. Ceea ce am simtit nu se poate descrie in cuvinte.

Ce manancï? Frunze?”
Aceasta este intrebarea tipica a tuturor celor care afla ca esti vegetarian. Nicidecum. Optiunile sunt atat de multe. Natura ne ofera o varietate fantastica de legume, fructe, verdeturi, seminte, nuci.
O data cu acest stil de viata, am descoperit alimente de care nici macar nu auzisem inainte: chia, quinoa, goji, carob, ulei cocos, seminte canepa. Acum fac parte aproape zilnic din dieta mea.
In plus, gatitul este mult mai fun decat inainte, iar bucataria a devenit un rai al aromelor si culorilor. Iar blenderul … Doamne, ce creatie minunata! Cel mai bun prieten!


Schimbari pe toate planurile.
Pentru mine, adoptarea acestui stil de viata nu a inseamnat doar schimbarea alimentatiei. Pe masura ce am devenit constienta de alegerile mele, am devenit mult mai disciplinata in toate aspectele vietii. Am inceput sa am mai multa grija de corpul meu si de sufletul meu. Stiu ca am un singur trup, pe care, zi de zi, invat sa il respect. Un trup sanatos si energic, o persectiva optimista asupra vietii, respectul fata de tot ce ne inconjoara – acestea sunt rezultatele noului meu stil de viata.

In loc de incheiere:

Sanatatea e darul cel mai frumos si mai bogat pe care natura stie sa il faca.” (Michel de Montaigne)


scris de Nina Morariu

]]>
<![CDATA[Cum am devenit vegetariana, de Diana Sim]]>Fri, 12 Dec 2014 12:08:31 GMThttp://aociatiaveg.weebly.com/cum-am-devenit-vegetarian/cum-am-devenit-vegetariana-de-diana-sim
Ma numesc Diana Sim, am 28 ani, sunt din Mures si locuiesc in Bucuresti.
De profesie sunt economist, am terminat ASE-ul, facultate si master. Iar acum ma ocup de partea financiara si operationala intr-o companie romaneasca de marketing.

Drumul meu inspre a deveni vegetariana a fost unul natural, usor si frumos si a avut cateva etape.

Am crescut in Ardeal, locul acela minunat unde se mananca bine, bun si…gras. Copil fiind nu concepeam o masa fara carne, iar surorii mele ii spuneam adeseori: mananca carnea prima data si apoi, daca mai poti, restul din farfurie. Cu toate acestea niciodata n-am putut pune mana pe carne cruda, oricat as fi vrut sa ajut prin bucatarie. Atingerea carnii curde ma ducea mereu cu gandul la ceva mort, la un cadavru, si imi intorcea stomacul pe dos.
Etapele mele de “evolutie alimentara”

Pe la 14 ani am inceput sa fiu mai atenta cu mancarea si sa reduc cantitatea de prajeli consumata. De ce? Pentru ca am inceput sa valorizez si sa prioritizez sanatatea.

Pe la 18 ani am renuntat la consumul de carne de porc.

Treptat, fara sa-mi dau seama, am ajuns sa mananc din ce in ce mai putina carne, cam o data la 3 luni, cand se gasea cineva sa ma certe, iar atunci preferam preparatele in care nu prea se simtea gustul de carne, gen chiftele, snitele, crenvursti, parizer - care nu erau tocmai cele mai sanatoase variante.

La un moment dat m-am intrebat: de ce trebuie sa mananc carne daca nu-mi place? Corpul meu nu o mai vrea!

Apoi am citit undeva ca daca s-ar cultiva cu legume si cereale toate terenurile folosite pentru a furniza hrana animalelor, ar fi suficienta mancare pentru toata populatia globului. Informatia aceasta a consolidat mesajul primit de la propriul corp.

Sunt constienta ca traim intr-o lume in care exista interese pentru mentinerea nivelului de saracie in anumite zone si ca, chiar daca nu s-ar mai consuma carne la nivel mondial, ar fi foarte probabil ca respectivele terenuri sa fie utilizate pentru orice altceva in afara de hrana. Cu toate acestea, asta pot sa fac eu acum, legat de acest subiect.

Am avut o perioada in care am incercat sa fac trecerea treptata spre veganism (dupa ce am citit Studiul China). Pentru mine nu a functionat insa. Nu pentru ca era ceva nou si eram obisnuita altfel, ci pentru ca am fost atenta la felul in care ma simteam. Din punctul meu de vedere este foarte important sa ne ascultam corpul caci el stie cel mai bine de ce are nevoie (aici e insa o linie sensibila intre nevoile corpului si obiceiuri; dar cu atentie, in timp, se poate face distinctia intre cele doua).

E oficial!

Momentul in care am declarat oficial ca nu mai mananc carne a fost precedat de renuntarea la privitul la TV si succedat apoi de mersul la sala de fitness in mod regulat. Nu stiu in ce masura acestea sunt legate intre ele… Stiu doar ca la mine asa s-au intamplat.

Acum am 2 ani si jumatate de cand miscarea a devenit parte integranta din viata mea si 3 ani de cand nu mai consum carne (ocazional consum insa peste si fructe de mare).

Beneficiile mele

Acest stil de viata mi-a adus o serie de externalitati pozitive 

  • Nivel de energie mai ridicat, constant pe parcursul unei zile (in trecut aveam mari variatii si caderi de energie; adeseori inca de joia imi doream sa fie weekend sa ma odihnesc);

  • Durerile periodice de cap au ramas doar o amintire urata (din aceasta cauza eram dependenta de analgezice; acum nici macar nu mai am asa ceva prin casa si am cam 2 dureri de cap pe an);

  • Tenul meu arata muuult mai bine (am scapat de acnee astfel);

  • Digestia mi s-a normalizat (aveam un tranzit lent);

  • Vizitele la stomatolog se intampla o data la 1-2 ani pentru reparatii minore (inainte aveam multe carii in permanenta, indiferent de cat de mult imi curatam si ingrijeam dantura);

  • Mananc mult mai variat acum; am descoperit o multime de alimente pe care nu obisnuiam sa le consum si astfel imi hranesc corpul cu o mare varietate de vitamine si minerale;

  • Racesc extrem de rar, iar cand se intampla simptomele sunt mult mai blande si ma refac mult mai repede;

  • Trecerea de la un anotimp la altul se intampla normal, fara astenii ca in trecut;

  • Am descoperit placerea gatitului si combinarea inedita a diverselor alimente; imi place mult sa fiu creativa in bucatarie (pentru ca nu puteam sa ating carnea cruda nici nu gateam aproape deloc);

  • Am ajuns sa pun sub semnul intrebarii multe din lucrurile care se intampla pentru ca asa se fac dintotdeauna. Acesta a fost si cazul mancatului de carne; de ce sa mananc daca nu-mi place?

Reactia celor din jur

Dupa ce am facut oficiala aceasta schimbare am fost privita cu reticienta de cei din jur. Majoritatea nu intelegeau cum pot sa traiesc astfel. Era normal ca unii sa bea, fumeze, manance fast-food, altii sa nu consume un anumit tip de aliment, doar renuntatul la carne era anormal 

Cand mergeam in vizita in Ardeal, desi trecusera 1-2 ani de cand nu mai consumam carne, ori de cate ori ma asezam la masa mama ma intreba daca vreau o bucatica de carne, doar sa gust. De fiecare data am refuzat-o nu pentru ca vroiam sa fiu ferma pe pozitie, sa fiu altfel sau sa demonstrez ca pot sa traiesc si asa, ci pentru ca nu imi era pofta; era mult mai bun ce mancam eu. Acum s-a obisnuit cu ideea si cauta sa-mi pregateasca retete speciale, noi de fiecare data cand o vizitez.

Treptat s-au obisnuit cu mine asa toti cei care ma cunosc. Imi respecta alegerile si imi ofera optiuni cand mancam impreuna.

Se intampla in continuare sa intalnesc persoane care ma privesc ciudat cand vad sau aud ca nu mananc carne, dar fiecare e liber sa gandeasca ce doreste si sa faca propriile alegeri in functie de cum se simte mai bine.

Concluzii

Suntem diferiti si avem nevoi diferite, motiv pentru care ceea ce functioneaza pentru mine poate sa nu functioneze pentru tine. Testeaza si vezi cum te simti, indiferent de ce spune studiul x sau y sau persoana z sau t. Nu mai traim demult in epoca “crede si nu cerceta”.

Este foarte usor sa cazi intr-o extrema sau alta. Moderatia, echilibrul, sunt mai greu de obtinut. Pentru mine, in acest moment al vietii, acesta este echilibrul.

]]>
<![CDATA[Am devenit vegetariana pentru sotul meu, de Sibel Grigore]]>Tue, 07 Oct 2014 09:44:34 GMThttp://aociatiaveg.weebly.com/cum-am-devenit-vegetarian/am-devenit-vegetariana-pentru-sotul-meu-de-sibel-grigore
Ma numesc Sibel si am 36 de ani si o fetita Alexandra de 9 ani.
Locuiesc in Bucuresti si de 5 ani am o companie care importa si distribuie produse de ingrijire pentru fata si pentru make-up, organice, Organic Market.

Ce m-a determinat sa renunt la carne?

Cred ca totul a inceput in urma cu aproximativ 6 ani, cand am aflat cu durere in suflet ca sotul meu are cancer. Mai precis limfom Hodgkins. Da, poate ca este ciudat cand spun “am devenit vegetariana pentru sotul meu”, dar asa s-a intamplat. A fost un soc pentru toata familia, pentru ca noi consideram ca avem un stil de viata sanatos. Eram “carnivori’, iubitori de KFC si McDonald’s, consumatori de Coca Cola si cat mai multa macare gatita acasa. Dar nu fumam si nu consumam alcool. Acum, amintindu-mi toate aceste lucruri, nu pot sa nu ma intreb “Ce consideram noi ca este sanatos ?” la momentul respectiv. NIMIC.

Asa ca am inceput lupta in tara cu chimioterapie, transplant, medicamente care mai de care mai ciudate si mai greu de obtinut. Am apelat pe la toti prietenii plecati in afara. Dar ne-au tinut in loc documentele care se obtin greu in tara. Dupa 2 ani boala a recidivat. Si am luat-o de la capat cu chimioterapie si radioterapie in Spania.

 In tot acest timp m-am documentat, am citi si am vorbit cu persoane care au trecut prin asemenea experiente si au supravietuit. I-am trimis si lui filme si documentare, care pe mine m-au convins ca trebuie sa ne schimbam in primul rand modul de a gandi, dar si modul de a trai si de a manca. Si am ales sa gatesc si eu fara carne, sa il fac sa consume mai multe fructe si legume, sa renunte la Cola, in ideea ca se va obisnui si el si pana la urma vom scapa din acest cosmar. Ma gandeam ca organismul lui este oricum otravit de medicamente si ii trebuie ceva sa ii dea energie, sa il mentina in viata. Dar m-am lovit de incapatanarea lui, de parintii lui, care cred ca nu realizau prea bine prin ce trecem si ce inseamna sa fii bolnav de cancer. Si totul s-a terminat intr-o saptamana, cand a intrat in coma si a plecat de langa noi pentru totdeauna. A fost o saptamana in care i-am mobilizat toti prietenii din Bucuresti si din tara ca sa doneze sange si el sa poata primi ceea ce ar fi putut sa il puna pe picioare. Au fost toti alaturi de el si nimeni nu s-a gandit o clipa ca nu se va trezi. Dar nu a fost sa fie….

Si eu am ramas cu Alexandra. Singure si triste, fara cel care ne dadea putere si pe care timp de doi ani il asteptam cu sufletul la gura sa vina de la tratament din Spania. Atunci am realizat ca doar eu mai sunt in viata fetitei mele si ca trebuie sa am grija sa o cresc sanatos si sa fiu cat mai mult alaturi de ea. M-am speriat cand mi-am dat seama ca totul cade pe umerii mei, ca intr-un moment de neatentie, se poate intampla ceva. Si cea mai urata intrebare – “Daca mosteneste ceva de la tatal ei?” Pentru ca din pacate, soacra mea a aflat si ea ca are cancer la san si nu e prea usor sa traiesti cu aceasta frica zi de zi.

Atunci a fost momentul cand m-am gandit ca eu trebui sa continui ce am inceput si sa o invat si pe Alexandra ce inseamna acest stil de viata. Spun stil de viata pentru ca a fi vegetarian nu este o dieta, asa cum cred unii. Nu este nimic impus, ci doar placerea de a trece pe la tarabele cu verdeturi, legume si fructe, care mai de care mai colorate si mai aratoase. Incerc pe cat pot sa consum si alimente din care sa imi iau celebrele “proteine” – imi place la nebunie sa gatesc cu linte, bulgur, quinoa, chia, avocado; sa consum seminte de tot felul; spanacul este in farfuria mea saptamanal; la fel si ciupercile si multe altele.
Picture
Dupa 2 ani de zile tot ma mai lovesc de intrebarea “Dar tu ce manaci? Doar salata?”. Sau “fara o bucata de carne nu ma satur”. Dar ai incercat??? Si nu, nu mananc doar salata. Exista atatea retete fara carne incat nu cred ca imi ajunge viata care mi-a ramas ca sa le incerc pe toate. Bineninteles ca am si eu preferatele mele, dar incer mereu si ceva nou. Ma inspir de pe net si mi-am cumparat o multime de carti. Nu sunt genul care sa respecte gramaje si ingrediente in totalitate, le modific dupa cum imi place. Si totul este absolut delicios.

Chiar si unii prieteni din jurul meu (putini ce-i drept) au renuntat la carne pentru a se mentine sanatosi. Iar anul acesta a fost prima provocare pentru tot grupul cand am plecat in vacanta. Ne-am descurcat destul de greu cu mancarea de la hotel, iar la pranz am cautat cate o taverna unde sa consumam si mancare pentru sufletul nostru (asa ii spunem noi). Pentru anii urmatori e clar ca trebuie sa cautam destinatii cu specific vegetarian.

 
Trecerea la acest stil de viata a fost relativ usoara si foarte placuta. Am descoperit legume, condimente si alte ingredient pe care nu le folosisem pana atunci. Totul a devenit mai simplu, iar papilele mele gustative au inceput sa se bucure. Iubesc sucurile de fructe si de legume. Nu am renuntat inca la oua, lapte si peste, dar le consum moderat. Doar pentru ca am o fetita de 9 ani pe care incerc sa o invat ce inseamna sa mananci sanatos. Cateodata imi da dreptate, altadata simte nevoia de un snitel cu cartofi prajiti si salata (mancarea ei preferata). Si ii fac, pentru ca vreau sa inteleaga si sa aleaga ea singura in final. Eu nu ii impun nimic, dar consider ca trebuie sa cunoasca ambele variante. ALEGEREA FINALA ESTE A EI.

Si pentru ca un stil de viata sanatos inseamna si miscare, anul acesta am inceput sa alerg, sa merg la ore de yoga, sa fac din ce in ce mai multa miscare. Si am rezervate 3-4 zile pe saptamana pentru asta. Nu credeam ca o sa pot alerga eu vreodata, pentru ca am fost toata viata ceea ce englezii numesc “couch potato”, dar acum ma simt libera si imi place aceasta libertate. Imi place ca tot acest “pachet” ma ajuta sa imi pastrez greutatea de 1 an de zile, ca analizele imi sunt bune, ca sunt plina de viata si caut noi provocari. Si de aceea mi-am propus sa alerg in cursa de 5km la Runfest. Si am reusit sa termin fara sa ma opresc. Cea mai mare mandrie a mea!!! Iar acum m-am inscris la Wings for Life. Noua mea provocare pentru 2015.

Este prea mult de povestit intr-un articol de ce am ales acest drum, dar sper sa ii ajute macar putin pe cei care isi pun inca intrebarea daca se merita sau nu sa renunte la carne. Sa descopere ce conteaza cel mai mult pentru ei in viata si sa aleaga cu inima.

Gustul vine gatind si mancand! Incercand lucuri noi. Cine stie? Poate chiar iti vei da seama ca nu totul se rezuma la carne, la bietele animale sacrficate pentru placerea noastra.

de Sibel Grigore

]]>
<![CDATA[Am devenit vegana pentru ca asta are sens pentru mine, de Diana Luppa]]>Fri, 12 Oct 2012 20:29:23 GMThttp://aociatiaveg.weebly.com/cum-am-devenit-vegetarian/am-devenit-vegana-pentru-ca-asta-are-sens-pentru-mine-de-diana-luppa
Acum 5 ani vegetarienii mi se pareau niste ciudati.

Nu prea intelegeam de ce fac asta, de ce se priveaza in mod voit de bunatatile vietii.

Veganii mi se pareau o specie extremista si indepartata. Ok, nu pui carne pe masa, insa nici branza, lapte, oua? Si traiesti doar cu garnitura si salata? Pe langa faptul ca mi se parea extreme de stupid, consideram ca e si foarte nesanatos. Doar era clar: unul din adevarurile pe care le stiu de cand eram copil, e ca am nevoie de carne ca sa traiesc. De lapte, ca sa fiu sanatoasa, si de oua.

Asadar, acum 5 ani vegetarienii mi se pareau niste ciudati. Acum 3 ani am devenit vegetariana.

As vrea sa spun ca m-am documentat profund, am luat in calcul impactul industriei carnii asupra mediului, si cu sufletul la animalele care trebuiau sa moara de fiecare data cand pun eu carne pe masa, am luat decizia de a deveni vegetariana.

Insa nu e asa.
Pur si simplu, intr-o zi n-am mai putut sa mananc carne. Ma gandeam ca am mancat prea multa in ultima perioada si am nevoie de o pauza. Ca vreo saptamana o sa trec pe salate si apoi totul va reveni la normal. Au trecut  cateva saptamani si eu inca nu reuseam sa mananc carne.

Am gatit de cateva ori pui, insa dupa o inghititura, reveneam cu mare drag la garnitura si la salata, in timp ce carnea ramanea in farfurie.

Imi era din ce in ce mai clara directia in care ma indrept.

Am inceput sa ma documentez.

Sa citesc carti, sa vad documentare, sa vorbesc cu oameni care stiu mai multe decat mine despre asta. Pe masura ce a trecut timpul, am inceput sa iau decizia si cu creierul. Si sa fiu din ce in ce mai incantata de asta.

Probabil ar fi de impact sa spun ca rezultatele au fost fabuloase. Sa-ti spun vreo poveste din aia ca am slabit  50 de kg, ca m-am vindecat de vreo boala serioasa, ca nivelul energiei mele e pana la cer. Nu am povesti din astea. Cum sunt tanara (am 28 de ani) si am facut sport toata viata, greutatea mea a fost mereu ok, aveam sanatate si energie si inainte.

Asadar, sa fiu vegetarian nu e un remediu pentru mine, e o alegere de viata. Luata intai de corpul meu si apoi de mintea mea.

Acum 3 ani si jumatate am devenit vegetariana, acum 1 an si jumatate am devenit vegana. Povestea e relativ similara. Am realizat ca nu mai mancasem oua de luni intregi. Ca nu am mai baut lapte. Singura decizie pe care am luat-o in mod voit a fost sa nu mai mananc branzeturi.
Picture
















Dupa ce am citit Studiul China, de Dr. Colin Campbell, lucrurile mi-au fost clare si in directia lactatelor. E o carte atat de documentata, cu concluzii atat de simple si limpezi, incat pentru mine nu exista alta varianta.

Cum a fost drumul pana aici

Consider ca frustrarea este unul din cei mai puternici inamici ai celui care devine vegetarian. De aceea, a fost important sa nu ma frustrez. Au fost momente in care mi-a fost pofta de mici (in special cand eram cu prietenii pe la vreun gratar), sau de aripioare (de la KFC). Aveam in minte acel gust incredibil de mici, frumos condimentati, de aripioare crocante si picante. Mintea mea e complet sudjugata in acele momente. Si iata-ma, mancand mici. Iau o gura si simt… o chestie vascoasa si ciudata. O portie de aripioare… uleioase, cu o consistent si un gust naspa. Nu se potriveau deloc; imaginea din capul meu, cu gustul si senzatia pe care le-am trait.

De aceea, sunt convinsa ca unele din cele mai importante moment de pe drumul meu, au fost acelea in care am mancat carne. Nu s-a intamplat de multe ori; cam de 4-5 ori intr-un an. Insa de fiecare data impactul a fost mare.

Acum nu mai am pofte din astea. Si sunt relaxata si in directia poftelor viitoare, daca vor mai fi.

Din cand in cand mai mananc cate o pizza vegetariana, care are mozzarella. Sau paste cu parmezan, in oras.  Insa se intampla rar. Observ cu bucurie ca nu-mi mai place sa mananc in oras. Ce gatesc acasa este mult mai bun. Asta probabil si  pentru ca, in Romania, vegetarienii inca nu au multe variante de mancat in oras (si traiesc in Bucuresti).

Cum arata lumea mea

E abundenta. Pe masura ce “renuntam” la un produs animal, vedeam o multime de alte variante. Si imi apar in continuare. Nu am nici o senzatie de renuntare, de compromis, de extremism. Sunt inconjurata de bunataturi.

Am o prietena care e incantata cand ma vede mancand fructe. Le savurez intr-un mod diferit. E ca si cum papilele mele gustative se bucura de fiecare contact. Si eu ma bucur cu ele.
Am citit ca atunci cand devii vegetarian, se ascut simturile. Probabil ca asta o fi.

Simt ca a fi vegetarian e contributia mea umila la sanatatea planetei noastre. Impactul industriei carnii asupra ei e devastator (dar asta e subiectul altui post). Iubesc faptul ca nici un animal nu mai e ucis sau exploatat din cauza mea. Si am o mare certitudine ca nu voi avea vreo boala grava in decursul vietii (si sunt sase mari sa nu am nici un fel de boala- grava sau mai putin).

Stiu sigur ca a fi vegetarian e un pas esential in dezvoltarea mea pe toate planurile.

Si vreau sa te sustin si pe tine, daca asta e alegerea ta.

Prin www.1001vegetarieni.ro. Si personal, daca doresti. Site-ul asta face parte din contributia mea. Pe care o aduc cu mare drag.

Concluzia...

sa fiu vegana, e simplu si frumos. N-are nici o legatura cu ce credeam eu ca e, si e o parte esentiala din cine sunt.


later edit: 21 februarie 2014

Intre timp am decis sa renunt la un job in advertising care nu-mi mai spunea mare lucru si sa-mi tranform hobby-ul in job. Asadar, m-am intors la scoala, mi-am luat diploma de Terapeut Nutritionist si de un an si ceva practic cu drag meseria asta.


]]>